Dante

DANTE s-a născut în 1265 într-o regiune italiană numită Toscana, mai exact la Florența, o cetate prosperă și plină de viață care a rămas și astăzi unul din cele mai frumoase și mai vizitate orașe italiene. Familia sa, care făcea parte din mica nobilime, fusese îndeajuns de înstărită ca să-l trimită la școală, așa că Dante a fost unul dintre copiii suficient de norocoși ca să primească învățătură (șansă de care nu se bucura oricine pe atunci!). El a studiat cărțile pe care le putea citi odinioară un tânăr cultivat, care vorbeau despre alcătuirea universului, despre bine și rău, despre Dumnezeu și despre om, dar s-a delectat și cu povești, legende și născociri de tot felul.
Ca oricare tânăr, și-a făcut prieteni cu care își petrecea timpul vorbind despre câte și mai câte, așa se face că a fost foarte apropiat de câțiva dintre poeții de pe vremea sa, care îi împărtășeau pasiunea pentru literatură.
Încă de tânăr, Dante a început să scrie. A scris în latină câteva lucrări pe care le-ar fi putut citi doar învățații, nu numai din cauza limbii, ci și pentru că subiectele lor erau destul de complicate: despre demnitatea graiului florentin, despre întocmirea cosmosului, despre cea mai potrivită orânduire politică. Întrucât unii dintre prietenii săi scriau versuri în limba poporului, fiind el însuși convins că aceasta merită cultivată și prețuită, Dante le-a urmat exemplul și a început să scrie în graiul folosit la Florența. Pe când se afla în exil, gândindu-se la toate câte i se întâmplaseră, la viață și la rostul ei, Dante a început să scrie o carte extraordinară, în care să se regăsească toate cunoștințele pe care le avea o persoană cultivată de pe vremea sa, dar care să fie și despre viața omului în general: așadar, o carte al cărei subiect să-l intereseze pe fiecare și pe care să o poată înțelege oricine, nu doar un cărturar știutor de latină. Astfel s-a născut cea mai importantă operă a sa, un poem care numără 14.233 de versuri, intitulat Divina Comedie și alcătuit din trei părți: Infernul, Purgatoriul și Paradisul.
Această carte uriașă scrisă în limba locuitorilor Florenței cuprindea, de asemenea, cuvinte din toată Italia și nu numai, fie ele vorbe alese, de toate zilele sau chiar de batjocură. Datorită lui Dante, graiul florentin a dobândit faimă, a fost folosit și de alți scriitori din alte părți ale Italiei și astfel s‑a născut limba italiană așa cum o cunoaștem noi astăzi.