Carlo Collodi

CARLO COLLODI, pe numele său adevărat Carlo Lorenzini, se naște în 1826, la Florența, și își ia pseudonimul literar Collodi după satul bunicilor, unde și-a petrecut o bună parte din copilărie. După începerea studiilor la seminarul teologic din Colle Val d’Elsa, viitorul autor hotărăște că nu vrea să se facă preot și își continuă educația la Istituto Padri Scolopi din Florența. În 1844 începe să lucreze la librăria Piatti, unde își face ucenicia pe lângă Giuseppe Aiazzi, pasionat colecționar de manuscrise. După ce luptă în primul război italian pentru cauza unificării țării, Carlo Lorenzini înființează, în 1853, ziarul satiric Il Lampione, cenzurat de Marele Duce al Toscanei. Revine anul următor cu o nouă publicație, Lo Scaramuccia (Controversa), în care începe să-și publice primele încercări literare. Debutează în1856 cu piesa Gli amici di casa și cu volumul parodic Un romanzo in vapore. Prima carte care-i aduce recunoaștere este Il signor Alberi ha ragione! (1860), semnată cu pseudonimul Carlo Collodi. Cu timpul, fiind tot mai dezamăgit de viața politică a țării, pe care o amendează în diverse publicații, Collodi se dedică literaturii pentru copii. În 1880 începe să publice în foileton Storia di un burattino (Povestea unei păpuși de lemn), carte care i-a adus celebritatea, ajungând să fie cunoscută în toată lumea sub titlul Pinocchio. Carlo Collodi s-a stins din viață la Florența, la 26 octombrie 1890.