Matei Vişniec

MATEI VIȘNIEC s-a născut în 1956 la Rădăuţi, judeţul Suceava. A scris poezie încă din copilărie, a debutat în revista Luceafărul în 1972 şi apoi în volum în 1980, la Editura Albatros, cu culegerea de poeme La noapte va ninge. A studiat filozofia la Bucureşti, a devenit membru fondator al Cenaclului de luni, s-a remarcat ca dramaturg chiar şi când piesele îi erau interzise. A crezut în rezistenţa culturală, în forţa cuvântului, în capacitatea literaturii de a surprinde mai bine decât orice altă disciplină contradicţiile ființei umane şi ale lumii în care trăim. În 1987 a plecat în Franţa, unde iniţial a fost exilat politic. De atunci, numele său s-a aflat pe afişe în peste 40 de ţări. Din 1990 lucrează ca jurnalist la Paris, la Radio France Internationale. A publicat mai multe volume de poezie, un număr impresionant de piese de teatru în română și în franceză, romane, nuvele. De-a lungul carierei, a fost recompensat cu numeroase premii, atât în România, cât și în Franța, printre care Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul UNITER, Premiul presei la Festivalul internaţional de teatru de la Avignon, Premiul european al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), Premiul de literatură europeană Jean Monnet. La Humanitas a publicat: Maşinăria Cehov & Despre fragilitatea pescăruşilor împăiaţi (2008), Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză (2011), Procesul comunismului prin teatru (2012), Trilogia balcanică (2016), Caragiale e de vină (2019), Trei povești de dragoste (2023). | visniec.com