Integrala poveștilor

Oscar Wilde, Integrala poveștilor

Prințul fericit și alte povești. Casa cu rodii

Traducere de Liana Alexandru

Ilustrații de Ana Alfianu

Magice, somptuoase și rafinate, poveștile lui Oscar Wilde au fost scrise, după cum mărturisea el însuși, „pentru copii și pentru cei care și-au păstrat nealterată capacitatea de a se minuna și a se bucura copilărește“.

La peste un secol de la apariție, aceste pagini pline de farmec, de umor subtil și de poezia vieții de zi cu zi așteaptă o nouă generație de cititori care să pătrundă în atmosfera lor fabuloasă și să descopere valoroasele lecții de viață oferite cu discreție și cu o profundă înțelegere a naturii umane.

Despre Oscar Wilde

OSCAR WILDE (1854–1900) s‑a născut la Dublin, într‑o familie de oameni educaţi din înalta societate. Și‑a terminat studiile la Magdalen College, Oxford, devenind în această perioadă oxfordiană un promotor al estetismului. S‑a stabilit apoi la Londra, unde și‑a publicat primul volum de versuri (Poems, 1881). A făcut critică de artă și a ținut prelegeri despre artă, inclusiv în Statele Unite și Canada, iar de la mijlocul anilor 1880 a început să scrie regulat în Pall Mall Gazette și Dramatic View. În 1884 s‑a căsătorit cu Constance Lloyd, cu care a avut doi fii (tumultuoasa lor viață împreună a fost înfățișată de Franny Moyle în Constance: Tragica și scandaloasa viață a doamnei Oscar Wilde, trad. rom. Humanitas, 2014). Între 1887 și 1889, pentru a‑și susține financiar familia, s‑a angajat ca editor la revista Woman’s World. În 1888 a publicat Prințul fericit și alte povestiri (The Happy Prince and Other Tales), iar în 1891, Crima lordului Arthur Savile și alte povestiri (Lord Arthur Savile’s Crime and Other Stories; trad. rom. Humanitas, 2009) și opera sa capitală, Portretul lui Dorian Gray (The Picture of Dorian Gray; trad. rom. Humanitas, 2014), care a provocat senzație în critica victoriană. În anii 1890 publică piesele de teatru Evantaiul doamnei Windermere (Lady Windermere’s Fan, 1892), O femeie fără importanță (A Woman of No Importance, 1893), Un soț ideal (An Ideal Husband, 1895), monologul dramatic De profundis (1897; trad. rom. Humanitas, 2014), poemul Balada închisorii din Reading (The Ballad of Reading Gaol, 1898; trad. rom. Humanitas, 2023). A murit de meningită în 1900, la Paris.